Esti aici
Prima pagina > Recenzii > Evenimente in Timisoara > Colectionar de „parturi in borcan” -barbatul ideal

Colectionar de „parturi in borcan” -barbatul ideal

tavernaPe cat de ciudat si deloc atragator vi se pare titlul, pe atat de delicioasa este esenta serii traite.

Vineri 15 ianuarie 2016 se anunta de dimineata,in ciuda vremii capricioase, o zi plina de farmec, pe care am muncit sa o fac cat mai placuta, adunand ganduri bune, imagini frumoase, facand ce imi place si transmitand energie pozitiva.

O zi de rasfat pentru mine,in care am inceput cu a ma  face frumoasa,de la coafura,epilat,manichiura,in care m-am plimbat pe jos,am incercat si ceva hainute la reduceri,mi-am hranit mintea cu frumoase randuri din religia budista la Carturesti si mi-am invaluit papilele gustative cu un ceai cu banane, capsuni si alte ingrediente mai putin traditionale si am terminat cu o portie de ras sanatoasa. O zi in care am simtit ca traiesc cu fiecare por, cu fiecare neuron.

Apogeul zile era rezervarea facuta vecina mea iubitoare de arta si artisti(nu intelegeti prostii :),  Andreea Medinschisi  la showul de improvizatie umoristica al trupei JUST PUSH PLAY de la ora 22.00 la Taverna cu trupa. Stiind ca urmeaza o asa destrabalare de simturi am trait intens fiecare moment al zilei pentru a-mi pregati poarta sufletului catre intrarile vesele de seara.

Cum gasim locatia?Mica aventura…

Dupa ora 21 nepregatim moral pentru distractie si punem pe GPS adresa Badea Cartan nr. 10  indreptandu-ne  spre zona Pietei Badea Cartan…Parcam si nu apucam sa coboram ca doi tineri la palton putin agitati ne intreaba grabiti „nu stiti unde este Taverna?” le raspundem” nu stim,exact aia cautam si noi”.Si pornim sa cautam impreuna, si cautam, cautam in noapte, dar niciunde nu e nici un insemn si nici semn de Taverna….Sotul meu are stralucita idee de a intreba un comerciant florar din Badea Cartan si acesta ne lumineaza, dezvaluindu-ne ca Taverna este in spatele pietei:))). Mergem si cautam prin frig si intuneric…La o casa veche, langa cele care au magazine gen brutarie, si articole plastic,  se intrezareste o usa mica de termopan ce te poarta intr-un subsol..nu scrie Taverna, dar merita sa o deschidem.

Din momentul in care am pasit inauntru am intrat in alta lume…si am avut ciudata si placuta senzatia de „La tiganci”.

Un subsol renovat si impodobit, ticsit cu obiecte vechi cu draperii prafuite din tesatura veche, groasa, cu ciucuri, instrumente muzicale vechi, un radio impopotonat cu un mic goblen si o veioza crem, o scena pe care trona languroasa cu o canapea de lemn si catifea cu trei locuri, parca gemand a placere si indemnandu-te la exaltare, mese si casune mici,vechi de lemn, impregnate cu energiile celor care le-au sezut, un perete simbolic decorat cu un bust de femeie ce poarta o peruca blonda, o esaarfa vintage si alte obiecte intr-o ingramadeala frumoasa, provocatoare si cu aroma anilor 20…cel putin asta am simtit eu…

Hipnotizata de atmosfera locului studiez oamenii, adulmec energiile si ma pierd in zambete in unicitatea si neloc pretentioasa imbracare a trupurilor prezente. Din multime distingi o doamna bruneta,tunsa bob,cu o helanca neagra  invelesita cu o salopeta rosie de blug raiat si buzunar intr-o parte  si un domn cu un pulover gri de categoria” oldies but goldies”,cu parul lung si grizonat prins in coada. Nu era nevoie sa intreb, caci ei erau detinatorii acestui loc hipnotic. Saritoare, zambareata si cu glumele potrivite, doamna ne preia comanda si ne serveste.

In spatele nostru trei tineri fac mici exercitii fizice, ridica bratele, respira, si o cel mai mic din ei, de numai doi metri sare de se cutremura podeaua ca sa isi induca energiia necesara….Desi dupa exercitii puteai avea impresia ca se pregatesc de o cursa si vom alerga cu totii cativa kilometri, tineri erau artistii serii si isi pregateau clocotirea de sange pentru batalia neuronilor lor, batalie care sa ne ofere un deliciu intelectual si spiritual.

Ii admir si analizez, incercand sa aflu de cine imi aduce aminte imaginea lor…

Primul dintre ei,in tricou verde cu maneca scurta,firav si iute in miscari,brunet,cu parul scurt,cu mustacioara intoarsa si o privire sclipitoare sub sprancenele negre imi pare a fi Motanul incaltat,viteaz nevoie mare,cu spatele mereu drept si o mana ascunsa la spate poate ca sa il tina drept de sale sau sa iasa cand nu te astepti la inaintare cu sabia ascutita. Intorcandu-si migalos varfurile mustacioarei bine tunse are o grimasa mult prea serioasa pentru personajul lui, si in contradictie cu fata sa  o privire pierduta,visatoare,prinzatoare de muste si cai verzi pe pereti ….de te intreb de unde naiba iese atata inteligenta…. Desi nu te astepti  momentele ce avea sa le ofere Andrei  ii scuza nepotrivirea  …Mare muschetar de vorbe Andrei Teleleu.

Langa micul bar se intrezareste un corp mai generos acoperit cu un tricou negru si pantaloni army style, cu buzunare multe, largi, bocanci, o figura rotunda, joviala ce zambsete fara sa fie parca nevoie sa ii vezi fata, o burtica completata de obrajii rotunzi si veseli.  Bineinteles cand se intoarce si il zaresti,  zambesti instant si  stai nedumerit nestiind la ce sa te astepti… la o pirueta din care se va transforma in „Zanul de la Banca Transilvania” sau la o figura heavy metal… Rob Pavicsits nu are plete, dar barbuta lui  poate dansa fara probleme pe un hit Metallica. Nu stiu ce e cu ochii lui, dar zambesc neincetat si fara sa schiteze vreun gest iti vine sa razi instant, numai la simpla-i aparitie. Oricum o dam, balerina Rob se invarte bine intre rime.

Oricat de originala  si renovata ar fi locatia in care se afla Taverna pare prea mica pentru uriasul Gulliver…un tanar blond, imberb, cu voce de bariton, cu o energie apasata, hotarata care iti impune de la prima ridicare de mana sa fii obedient. Doar un strat mic de burtica gen colacel de salvare iese din perfectul contul al coprului de urias. Fie ca esti trist sau sictirit, complexat sau te crezi prea intelectual pentru astfel de umor, crede-ma cand apare Dragos pe scena iti trec orice fel de scuze sau ifose si te pui tata, pe ras…pe cat e de mare pe atat de multa energie pozitiva si entuziasm transmite publicului. Cel care explica regulile spectacolului, cel care modereaza jocul si jocurile scenice , un „micut” de cred ca peste doi metri, priceput in interpretari lingvistice, indeosebi in rusa, maghiara, chineza, braziliana….este uriasul enrgiilor si provocarilor,  Dragos Muscalu.

Barbati,femei,domnisoare si domnisori  sau chiar si cei din alte genuri sexuale asteapta cu nerabdare inceperea spectacolului, unii antrenandu-se deja in ale rasului pentru a nu fi prinsi cu garda jos la incepere sau, probabil,  pentru a nu prinde cei din urma poantele…

Dragos urca pe scena si din corpul acela pe care eu la 1,50 m abia reuseam sa il cuprind cu privirea, iese o voce cutremuratoare,impunatoare si de neuitat.Stam cu totii atintiti si cuminti si,  dintr-o data,  totul se transforma si inima imi bate tare si ma trezesc in povestea „Guliver in tara piticilor”. Si am atat de clar  senzatia  ca,  daca nu suntem ascultatori acest Guliver ne va lua pe rand unul cate unul, pe noi, piticii din sala, pe scena si ne  va veni de hac folosindu-ne ca exemplu prin gadilat cu forta sau de vorbit in public chiar la microfon….

Regulile sunt simple, cand Dragos ne arata mana jos aplaudam incet, cand ridica mana mai sus ,noi aplaudam mai tare,cand este sus de tot femeile tipa si il citez „arunca pe scena cu sutiene,chiloti…daca poarta, cine poarta, daca nu,  nu e cu suparare „, iar barbatii racnesc ca la fotbal….La semnalul lui de incepere trebuie sa spunem  cuvintele magice „just push play”… si magia incepe!

Eh..si acum incepe calvarul….dragii mei nu mai stiu de unde sa va povestesc ca „m-am ras” pe mine de nu mai stiu nici ce se vorbea pe scena la un moment dat…

Sa nu va imaginati vreo clipa ca voi stati ca niste spectatori si cel de pe scena face ceva scamatorii si voi radeti sau va ia cineva la misto…eh..asta din urma se prea poate, dar nu in varianta asta, ci in varianta unui schimb de replici inteligent, plin de umor… si bineinteles este valabil doar daca nu esti genul de om frustrat, suparat pe viata, complexat si mereu cu impresia ca esti grozav si altii vor sa iti lezeze grozavia… daca esti genul acesta si ai nimerit din greseala pe blog…te rog nu nimeri din greseala si la showul lor, s-ar putea sa pleci total schimbat:).

Totul se desfasoara deschis, interactiune public- actori, poti  da replici, poati avea idei…Dragos prezinta scheletul de desfasurare pe baza caruia se construieste intregul spectacol, in rest nu sti ce te asteapta!

Baietii au facut,  la  inceput,  ca prima provocare   „cercul poetiilor mediocrii” in care fiecare dintre ei compune instant o poezie scarbos de comica cu  idei impuse de spectatori. Astfel din sala s-au adunat : o stare de spirit, si doua cuvinte fara legatura intre ele” …..eh…ce deliciu sa auzi o poezie in rima despre o marmota, o mocheta  si   neintelegerea dintre barbati si femei.

Dar deliciul extrem a fost cel  cu cele 3 meserii alese de public pentru artisti : ortodont, hornar si a treia macelar .Situatia data: 3 specialisti din acelasi domeniu,la pauza de tigare barfesc dupa cum se desfasoara  partidele de sex cu femiele….Inimaginabil ce poate iesi din aceste trei stralucite meserii fara vulgaritate , ci doar cu subintelesuri…De la ortodont care a intreptat dintr-o miscare  o dantura, pana la macelarul care sta mereu intre pulpe sau hornarul care a patit-o ca „si-a dat drumul pe horn”….Eh…eu in descrierea mea prea slaba stirbesc nevrand din farmecul subintelesurilor, dar, credeti-ma pe cuvant, abia pot scrie acum cand imi amintesc….pentru ca ma podideste…plansul de ras!

Si pe la mijlocul showului o doamna din public aleasa voluntar este scoasa afara, timp in care noua ni se explica ca ea va avea 3 candidati la titlul de iubit,fiecare din ei avand un hobby cat se poate de ciudat…hobbyuri alese, bineinteles tot de public. Astfel cei 3 barbati fatali aveau ca placeri ascunse” colectionarea de bibelouri, al doilea habar nu mai am….si al treilea..”deliciu”…colectionar  „de parturi in borcan”.Doamna pentru a ghici distinsele preocurile ale candidatilor, avea dreptul la cateva intrebari la care,  cei trei asezati frumos in fata domniei sale pentru confruntare,  trebuiau sa raspunda cat mai detaliat.

Deliciul surprinzator a fost aceasta doamna ajunsa la maturitate, finuta, eleganta, o artista si o buna si fina umorista care a facut, sincera sa fiu, fara sa va suparati, baieti, la un moment dat, spectacolul atat de delicios prin simpla ei prezenta….

La Taverna publicul la inceput cam timid, dar pana la final a fost ok,si,  mai ales, am remarcat  la masa din fata scenei  erau o trupa de „imberbi” masculi de peste 40 de ani, in floarea libertatii,  din care unul divortat-declarat public , altul american si radea el, desi nu prea intelegea ce se intampla,mai dadea cate o replica delicioasa in engleza,  altul inalt, chel, cu o fata vesela si  luminoasa ce imi aminteste de unchiul chel din Familia Adams, fata  care ajuta si in semiintunericul salii, si altul firav, subtire, tutungiu inrait ,cu un ras puternic si sanatos, de te mirai de unde iese asa mult chef de viata.

In rest de la tineri de 20 de ani,la tineri de 30-40 de ani,la bunici 50-60 de ani cu totii tineri si tanjind dupa bucuria vietii am avut placerea sa fim spectatorii acestor trei talente.

Nu va povestesc mai mult, ci va provoc sa veniti, daca simtiti ca merita sa incurajam tinerii artisti romani,  daca sunteti adeptii unei vieti vesele, daca stiti sa va bucurati de zambete, de imaginatie, de prieteni  ….Nu va ganditi la prostii… acolo doar am ras…restul se face acasa:).

Si mai ales daca esti proaspat divortat/divortata sau acasa te asteapta o soacra de toata pomina sau o nevasta la fel sau mai rau nimeni…. vino la „dezintoxicare” prin ras, efect garantat…s-ar putea sa pleci mai rau decat ai venit!Si mai bine adu’ si acriturile cu tine, e  posibil sa fie atat de „excitate” in simturi, incat sa devina niste dulceturi de care sa nu te mai saturi – asta  ar fi prea fainosag,nu?:))).

Taverna mi-a ramas in minte ca un loc in care canta o muzica neauzita, un coltisor de nebunii ale mintii, o ascunzatoare de hipnotizati intr-ale artei, in care un miros de suflete s-a imbibat  adanc in peretii de caramida , locul unde o energie lasciva  te cuprinde si te face sa zbori in secretele  unde inveti sa te iubesti cu propria viata…

Daca ai ajuns la finalul textului si simti un gust de dezamagire ca nu a fost vorba despre marele secret al gasirii fericirii eterne in viata….eh, bine, draga cititorule, te anunt ca poti cauta. Fericirea asta de „tinerete fara batraneste si viata fara de moarte”  nu exista…decat in tine daca muncesti sa o tii treaza mereu(fericirea,obraznicatura,nu te gandii la altceva) …si mai exista si in clipe de scurta placere la showul de improvizatie!

Nu uitati..Just Push Play si Taverna, Str.Badea Cartan nr. 10!

Enjoy life!

 

 

 

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top