Esti aici
Prima pagina > Motivational > Cum gasim fericirea?

Cum gasim fericirea?

DalaiLama„Toate fiinţele umane caută în permanenţă să găsească fericirea, să depăşească problemele şi să evite suferinţa” de  Dalai Lama, cartea Calea Budismului Tibetan.

M-am intebat de multe ori in ultimele luni ce inseamna fericirea, de ce o cautam cu atata ardoare,cu orice pret si mai ales oriunde? De ce noi,oamenii tanjim spre o stare de beatitudine continuua ?De ce suferim atat de mult? De ce nimic nu ne multumeste?

De ce ne plangem de  salarii, de corpul nostru, de sotii/sotiile care nu ne inteleg, de copiii neascultatori, de parintii care nu sunt cum ne-am dorit noi, de sefii care ne impun reguli…?

Si da, adevarul este ca marea sursa a nefericirii noastre este chiar faptul ca facem din scopul vietii noastre gasirea fericirii absolute…

Fericirea asta, la fel ca si basmul „tinerete fara batranete si viata fara de moarte” nu este ceva de atins…nu fericirea pe care o cautam noi.

Fericirea este compusa din particule mici si fragile ale momentelor pe care le cream singuri sau impreuna cu cei dragi,din clipe care trec si pe care,uneori , nu le traim la valoarea reala, din momente care refuzam sa le vedem, simtim.

Fericirea nu este un izvor din care sa bem si sa ne vindecam pe veci de suferinta vietii grele si neimplinite…

Fericirea este in fiecare zi in care lupti sa vezi viata din alta perspectiva, sa transmiti un gand bun, sa spui o vorba buna, sa dai o imbratisare, sa oferi un zambet, sa faci o fapta buna….sa fii tu  mai bun..

Fericirea este munca cu tine insuti, munca cu tot ce te inconjoara si ar vrea sa te schimbe, munca cu sufletul si mintea ta…

Tanjim dupa atatea lucruri materiale, ne inconjuram de obiecte care vrem sa ne aduca fericire, traim in relatii in care luptam sa il schimbam pe cel de langa noi pentru a corespunde tiparului din mintea noastra, ne crestem copii indarjiti de gandul sa realizeze ceea ce noi am ratat….. si astfel devenim nefericiti…pentru ca noi singuri ne cream scopuri de care nici macar nu avem nevoie…cream o lupta inutila cu sinele nostru,cu realitatea si blamam fericirea ca ar fi o „dama cu ifose” care nu vrea sa se dea si la noi.

Fericirea este cand esti liber de lacrima sufletului care vrea o continua feerie, care vrea  o lume care pluteste mereu in norii fara de ploaie…

Fericirea este cand savurezi din durerea vietii partea care te face mai puternic, cand invingi orgoliul si inveti sa daruiesti, cand intelegi ca doi inseamna diferiti, cand stii ca cel caruia i-ai dat viata nu iti apartine, ci apartine doar sinelui sau, cand te-ai eliberat de pofta iluziei ca vei putea gasi fericirea la „non-stop”.

Fericirea este atunci cand tu vei fi una cu universul,vei transmite si vei receptiona si vei simti toate asa cum sunt, nu asa cum ,deseori, te minti.

Fericirea este cand vei accepta adevarul si vei putea privi partea care te-a cizelat, te-a invatat, te-a ajutat sa cresti spre o noua etapa…

Fericirea este o munca….si toti cei care ne-am angajat la acest job suntem cei mai norocosi, cu ore suplimentare, cu bonsuri, cu ture de noapte, cu dureri de adevar, cu colegi care ne saboteaza munca, si cu un sef-universul – care oglindeste exact ceea ce se reflecta…

Fericirea nu este pe banda,de asamblat, de studiat sub lupa si de reparat, carpit cum vrem noi sa ne fie mai usor….

Fericirea esti tu…..fericirea sunt eu….fericirea suntem noi….asa imperfecti cum suntem…

Fericirea  exista doar daca o alegem!

Alege sa muncesti fericire!

 

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top