Esti aici
Prima pagina > Recenzii > Locuri Faine > Prima data la cycling-nu am ajuns pana la Paris

Prima data la cycling-nu am ajuns pana la Paris

Prin periplul celor doi ani in care am devenit activa si mi-am schimbat viata, am incercat diverse moduri de a face sport, la diverse sali, nu foarte multe, dar,  din diverse motive,  tot amanam sa incerc si clasele de cycling.

Recunosc ca imi imaginam ceva plictisitor unde invarti de nebun la pedale si te uiti pe pereti sau la vreun film care ruleaza la imaginatul proiector din sala.

Astazi mi-am luat inima in dinti si am ajuns la WorldClass in Iulius Mall.

Bineinteles ca inainte sa decid sa aleg aceasta sala aveam marile intrebari : ” daca sunt toti plini de fitze?”, „daca arata toate bine?”, „daca sunt singura cu burta?”, ” daca nu imi explica nimeni?” daca, daca…pana mi-am spus eu singura ca ma autosabotez si caut motive sa nu merg.

Si iata ca astazi, luni 15 februarie, am mers prima data in viata mea la vestita sala World Class. Plin de femei, fete, gagici, care mai de care mai frumoase, unele aranjate, machiate(chiar si eu dupa o zi in care am avut intalniri)..of…lume multa, doritoare de sport.

La vestiar toate doamnele se grabeau..ma uitam la ceas si nu intelegeam de ce , era abia 19.15, iar ora de cycling incepe la 19.30.Abia cand am intrat toate in sala am inteles ce inseamna acest spirit de echipa, respectul fata de timpul tau si fata de antrenor. Am ramas impresionata, nimeni nu a intarziat, totul frumos, ne-am sters bicicletele, am luat fiecare aparate pentru masurat bataile inimii si ne-am pus pe treaba.

Cosmin Stanjic , un tanar plin de energie, un barbat ca un munte de forta,  cu un accent ce mie imi parea occidental, cu o voce puternica,cu  zambetul la el si o mare hotarare de a ne face  sa pedalam pana zburam cu tot cu biciclete.

Ce sa va spun eu despre filmul care il aveam in cap despre cycling??? Of, nici vorba sa semene cu realitatea.Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca o ora de cycling poate fi atat de distractiva.

Muzica buna, sunetul tare, energie de neoprit, un antrenor cu un corp bine lucrat si o voce si indarjire pe masura.Dansam pe biciclete..mie una imi venea sa o rup in club cu tot cu bicicleta, si la un moment dat, dand tot ce aveam eu mai bun mi-a venit sa o rup…pe ea bicicleta, afurisita…adica eu pe dalez si ea sta tot pe loc?Ar fi fost cazul la cat am asudat sa ajung la Paris macar, asa in reluare de Valentine’s Day.

Aveam la mine o sticulta cu apa plata de 250 ml…ce vorbesti..imi venea sa beau 10 litri. ..transpiram si nu mai rezistam.

La jumatatea clasei am avut dorinta de a ceda, ma gandeam ca nu mai pot, apoi vocea mea interioara a urlat ” uite ce ai facut din copul tau pana azi, normal ca poti, nu exista sa nu poti, e doar o bicicleta”.

Si asa cum ne incuraja si puternicul Cosmin „totul este in mintea ta, forteaza-ti limitele, tu deti controlul”.

Ba mergeam la deal, ba la vale, ba imi facea semn sa ma ridic, eu ii faceam ca sunt moarta:))),dar am incercat cat am putut.

Nu pot spune ca a fost usor, raportat la ce presupuneam eu ca ar insemna o clasa de cycling, dar a fost extraordinar de bine.Mi-am fortat limitele, am pedalat in ritmurile unor melodii superbe, m-am incarcat cu energia transmisa de Cosmin si a colegilor de clasa.Oameni fain, zambitori, empatici ..chiar o doamna din sala m-a ajutat si mi-a reglat ea bicicleta…nici nu o cunosc, dar la orice pas gasesti oameni care sa te ajute si asta este extrem de important ca sa te simti integrat in echipa.

La final lucrul foarte frumos pe care l-a facut  Cosmin  este ca a venit sa bata palma cu toti participantii la clasa, sa spuna fiecaruia cate o vorba buna, sa te intrebe cum a fost. Nu mai spun ce bine m-am simtit cand m-a laudat si mi-a spus ca e bine….eh, acum ce sa zic, bine nu bine, important este ca nu am cazut de pe bicileta si nici nu am zburat pe geam ca sa fiu o imagine de E.T. cu bicicleta pe acoperisul mallului:).

Doamnelor, verdictul meu este ca , daca vreti sa gasiti un barbat care sa va faca sa transpirati, atunci veniti la clasele de Cycling la Cosmin si pedalati , doamnelor, pana in ajungeti, ca nu e departe, doar pe podium, in fata voastra, numai sa va tina picioarele:)

 

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top