Esti aici
Prima pagina > Motivational > Tu tragi pe nas?

Tu tragi pe nas?

 

Dupa titul te-ai fi gandit ca este vorba despre instructiunile la cum sa bagi o liniutza,nu?:)20160214_151958

Nu este vorba nici de „coco”, nici de cioco’ , ci doar de cum ne drogam cu propria suferinta.

Ne place starea asta de euforie sado-masochista continuua in care suferim zilnic . Acest purgatoriu in care ne injectam sau tragem pe nas zilnic drame..si daca dramele nu se intalnpa, hai sa le cream frate, ca suntem atat de dependenti de durere, ca nu putem trai fara ea, nu?

Si uite asa facem liniute si liniute pe propria oglinda, si de aia nu ne vedem imaginea noastra, ca vedem doar drogul asta muuult iubit, durerea fara de care credem ca nu putem trai.

Specific sau nu romanilor, dependenta de suferinta, de negura vietii , de lacrimi si amar…de telenovele si drame, este o realitate fara de care majoritatea omenirii este pierduta…

Adevarul este ca ne place sa ne vaicarim si vaitam si, daca, cumva cei carora ne plangem nu reactioneaza la durerea noastra si nu ne plang  de mila…vai, devenim si mai neintelesi, si mai victime , iar ei, interlocutorii niste „oameni fara suflet”.

Aud in firobuz, pe strada, in tramvai discutii „vai ce greu este in Romania”, „vai ce a facut vecina, vecina are, eu nu am”, ” nu ma inteleg cu sotul ,dar nu am ce face, asta e, avem un copil”, ” nu ma inteleg cu copilul, dar nu am ce sa fac, degeaba ii spun, ca nu intelege”, ” a murit x din familie si nu imi revin”.De la bani, dragoste, sex,  invidie, cariera, suflet pana la ultima moda in materie de haine, gasim suferinte reale in aproape orice.

„A avea” sa fie de vina? Pentru ca a poseda muuulte bunuri devine un etalon promovat mai ales de media…cu cat ai mai multe tzoale, masini si bani ar trebui sa fii mai fericit?

” Nu pot” este vesnica scuza, ca o emblema nationala..nici nu incercam sa facem ceva, ci doar vorbim, discutam , palavragim…si concluzionam ca nu putem . Nici ca individ, nici ca natie….

Oare au legatura cu „nu merit” ; „nu pot” ; „nu exist” ? ..Oare suntem noi o natiune cu o stima scazuta de sine si doar asa, din cand in cand se mai nasc cativa „dezaxati ” care chiar fac ceva sau lupta sau gandesc altcumva?

Oare noi avem vreo mandrie, vreo stima de sine sa dorim sa ne oferim ceva mai bun facand ceva in primul rand cu viata noastra?

Noi ca indivizi avem nevoie sa facem o schimbare in interiorul nostru pana sa putem face ceva ca natie.

Educatia noastra de a fi toti „in salopeta gri” la port si gandire, de a ne ploconi,  de a plecat capul (” capul plecat sabia nu-l taie”) de a nu avea principii, valori, de a gandi gandurile date de altii, de a nu spune ceea ce gandim, de a fi rusinos sa iti spui parerea doar pentru ca interlocutorul ar fi incapabil sa accepte o alta opinie decat a lui, de a ne lasa rugati de 10 ori pentru a fi serviti, ca , deh, nu e  frumos, sa accepti din prima, iar daca respectivul nu te-a rugat de 10 ori, neaparat trebuie barfit ca a fost nesimtiti, de a ne ascunde cu minciuni mici si inventive de adevar, asta ne-a obisnuit sa nu avem respectul pentru propria persoana.Toate aceste norme educationale cu care am fost programati ne-au facut sa nu ne punem des sau poate niciodata intrebarea” dar eu merit sa sufar ?”.Si apoi vine si cealalta intrebare” dar de ce sa ma las sa sufar?”.

Este deosebit de interesant  sa privesti pe dinafara chiar si propria suferinta si sa vezi cum doar mintea ta conduce totul.De ce ne face placere sa stam in suferinta sa retraim zilnic drame, dezamagiri ?

Este atat de simplu..pentru ca este mai confortabil sa stam acolo in negura, ne adancim in ea pana nu ne mai vedem nici mintea, nici sufletul si asteptam la nesfarsit sa vina cineva sa ne salveze…eventual o femeie buna sau un barbat cumsecade.Si, vai, daca acesta/aceasta se dovedesc a nu fi salvatorii visati ne transformam rapid in victime si mai mici, si mai suferinde si mai planse….si uite asa ne departam de puterea noastra. Asteptam mereu sa vina cineva sa ne salveze.

Oare cand va veni momentul sa intelegem ca doar noi suntem propriul salvator, propria suferinta si propria fericire? Ca mintea noastra este singura care croieste totul,  ca noi insine suntem singurii responsabili de ce dorim sa simtim?

Fie ca esti intr-o relatie in care nu esti implinit/fericit, fie ca ai trait o trauma, fie ca nu ai avut parte de dragostea parintilor sau chiar de ei ca fiinte, fie ca ai pierdut pe cineva drag…toate astea sunt suferinte care ne chinuie si ne macina..si da, adevarul este ca ne place…pana ne trezim ne place al naibii de tare! De cate ori nu am auzit ca raspuns la afirmatia mea anterioara „dar nu depinde de mine”, „vai, dar e usor de zis, dar daca ai stii tu ce viata am eu”….Suferintele pot fi oare comparate? Durerile sunt pe grade si in functie de oameni, de personalitatea lor ,dar ele raman tot dureri si au aceleasi efecte pana atunci cand noi intervenim.

Cat de sincer ai fost cu tine vreodata sa te intrebi de ce stai, de ce iti place sa suferi, de ce nu te opresti?

Daca lucrul care te face sa suferi este in trecutul tau, atunci stii ca nu exista nici o masina a timpului care sa te ajute sa te intorci inapoi sa schimbi ceva.Si daca te gandesti mai bine poate nici nu ar trebui sa schimbi…lucrurile se intampla ca sa ajungem noi ceea ce suntem azi si cine suntem.

Intelege ca ceea ce a fost este parte din tine , din trecut, ca astazi este ce ai acum si maine este ceea ce vei dori sa fi/ sa ai.

Nimeni nu va veni sa te salveze..oh, da, chiar nimeni, nici un Dumnezeu, nici o femeie, nici un barbat, nici un copil, nici un parinte.Tu esti singurul care te poti salva! Pe bune? Chiar atat de simplu? Nu..chiar atat de greu!!! Ca sa iti iei mintea la control si sa o pui sa lucreze pentru tine si nu pentru altii este tareee greu!!!

Priveste-te dezbracat in oglinda , dezbracat de toate minciunile si siretlicurile mintii tale, de toate scuzele si motivele pentru care nu vrei sa renunti la amanta asta atat de placuta , durerea, care ti-o trage in fiecare zi …Da…esti conforabil cu durerea, pentru ca ea nu te pune sa muncesti cu tine si cu puterea ta, sa te vezi asa puternic cum esti tu, ci sa te vezi slab, neajutorat, nefericit, neimplinit si sa te tarasti de pe o zi pe alta fara sa fii constient de tine insuti.

Te vei iubi cu durerea pana cand vei invata sa te iubesti tu pe tine .

Priveste-te om frumos si puternic, refuza prima noapte de iubire cu amanta ta, durerea, si spune-i ca azi faci dragoste cu tine, nu cu ea.

Fa dragoste cu tine asa cum esti, scund, inalt, timid, vorbaret, precipitat, isteric, coleric, bun sa pat sau nu, complexat,grasa, salba, cu sanii amri sau mici, divortata, cu 3 parteneri sau niciunul,  asa om  UNIC cum esti tu , si cum nu este altul ca tine.

Daca ne-am putea vedea mai multi cat de frumosi suntem si cat este de minunat sa ai propria ta putere. Sa sti ca poti zambi si cand iti amintesti de trecut sau de lucrurile care sunt si inprezent si nu sunt bune pentru tine, sa poti zambi stiind ca esti atat de puternic incat ele sunt doar un punct in harta vietii tale, un punct care impreuna cu alte puncte te-au adus unde esti.

Tu stii, draga omule ca fiecare zambet pur este nascut din durere? Tu cate zambete ai reusit sa nasti?

Iubeste-te omule, si nu iti irosi viata in durere, caci vei ajunge la finalul ei sa te intrebi unde a trecut si cu ce te-a ajutat sa te plangi si sa iti plangi de mila, caci nu ai facut decat sa retraiesti la infinit drama ta, nu viata ta.

Asa ca omule, suflat-ti nasul, nu mai trage si IUBESTE-TE, esti UNIC, nu esti un mucos, nu?

NOTA:Imagine Tourmaline Boutique -tricouri pictate manual

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top