Esti aici
Prima pagina > Motivational > Lasa ca iti spun eu ce sa simti!

Lasa ca iti spun eu ce sa simti!

La o intalnire de familie in care  patru generatii se intalnesc: strabunica, bunicii, parintii si copilul celor din urma (stranepoata primei mentionate) si servesc masa impreuna, cea mai tanara membra a familiei, fetita de 4 ani dezinvolta si comunicativa se serveste singura cu bucatele expuse pe masa.Dupa ce termina de ales si pus in farfurie, strabunica ii spune : ” nu vrei si ciuperci?”, la care fetita ii raspunde hotarata” nu, nu vreau”.Mirata si dezamagita de raspunsul sincer si opus cu asteptarile sale, cea mai batrana membra a familiei ii replica fetitei „vai, cum sa nu vrei?Ba vrei, vrei si cuperci, trebuie sa mananci si ciuperci,ca tie iti plac”…

Aceasta este doar unul dintre exemple, un exemplu real de „vorbesc in locul tau, eu stiu mai bine ce simti si ce vrei „. De la acest exemplu si pana la acel al unui cuplu in care o discutie pornita de la opinii diferite duce la replici din partea lui si  ei sub urmatoarea schema : Ea „scumpule, ce rochita sa imi iau la iesirea de diseara? ” El ” pai cea mulata neagra, aia e frumoasa” Ea dupa ce se imbraca „Stiu ca nu arat perfect, mai am de slabit …In orice caz nu ma simt chiar in largul meu cu ea imbracata.” El „ce prostii vorbesti, cum sa nu te simti ok imbracata? Iti sta foarte bine, esti culmea, asta o iei, hai ca nu avem timp de prostii, iarasi intarziem, draga”.Daca el o vede pe ea frumaosa in acea rochie, nu inseamna ca si ea se simte astfel.Sunt doua persoane diferite care simt diferit despre acelasi lucru „cum arata rochia pe doamna”.Niciunul nu este vinovat sau nevinovat, ci doar au trairi diferite in aceeasi privinta.

Din ambele situatii putem vedea clar ca unul dintre intercolutori adica fetita si respectiv iubita isi exprima un sentiment, o stare, o traire, iar celalalt strabunica, respectiv partenerul nu numai ca ii neaga aceste sentimente, dar ii si spun ce sa simta ,si prin afirmatiile lor nu inteleg trairile celui ce le exprima, nu sunt de acord cu ele si reactia lor este una de uimire, transmitand, probabil si mesajul ca „nu este bine si normal sa simti astfel, uite trebuie sa simti cum iti spun eu, tu nu stii, eu stiu mai bine pentru tine”.

Multi dintre noi suntem in diferite situatii din viata in relatiile cu cei din jur , pe rand in una dintre cele doua ipostaze.Pe cat de frustrant este sa receptionezi ca sentimentele tale exprimate verbal sunt ca si neauzite de cel caruia i le impartasesti , pe atat de dureros este sa simti ca trairile tale nu numai ca nu sunt intelese de ceilalti, dar ti se transmite intr-un fel sau altul ca ceea ce simti nu este permis, nu este normal, si deci, poti avea gandul ca nu corespunzi, nu te ridici la sistemul de valori al celui drag, nu poti apartine acelei familii, comunitati, si in final mai grav, poti ajunge sa simti ca nici macar nu mai stii ce simti si sa nu mai fi sigur pe capacitatea ta de a-ti accepta si cunoaste propriile trairi.

La atelierul de comunicare pentru cupluri unul din jocurile de rol la care i-am provocat pe participanti a fost si unul in care am invatat ce inseamna ASERTIVITATEA si cum sa o aplicam , sa o practicam in viata de cuplu.A intelege ca fiecare dintre noi avem sentimente si trairi diferite, chiar la  aceleasi mesaje verbale sau non-verbale si a ii confirma partenerului ca intelegem ceea ce simte si acceptam acest lucru, este unul dintre numeroasele secrete ale unei bune comunicariri. Daca suntem sincere cu noi insine stim ca de fiecare data ne asteptam ca cei de langa noi sa simta la fel cu noi, si ca ii judecam sau vedem pe ceilalti prin prisma propriului nostru fel de a fi , a trai si a simti. A ne intelege prorpiile trairi si a fi capabili sa le acceptam si pe cele ale partenerului, chiar daca sunt sentimente pe care le declanseaza vorbele sau gesturile noastre, si chiar daca nu sunt conforme cu asteptarile noastre.In momentul in care femeia ii dezvaluie lui cum se simte , ea ii spune gandul ei, trairea ei, si nu ce anume sa faca el.De aceea interlocutorul aplica asertivitatea doar in momentul in care pur si simplu asculta o dezvaluire atat de profunda si intima a partenereului sau de discutie, si anume, dezvaluirea sentimenelor si indeosebi a acelora care dor.

Fiecare om este liber sa simta in anume fel.Copilul este liber sa simta frica de intuneric, repulsie la anumite feluri de mancare, dorinta de a refuza joaca cu un anumit copil.In momentul in care noi adultii nu numai ca nu luam in serios dezvaluirile sentimentelor lor, dar mai mult le si spunem cum sa simta,le negam trairile, in acel moment simtim si gandim noi pentru ei si atunci deja stirbim din puterea cu care ei isi creaza analiza propriilor trairi si puterea de a le cantari si nu ne putine ori le declansam un sistem defensiv in care vor ascunde adevaratele trairi fata de noi, parintii, preferand sa spuna ceea ce noi le-am repetat ca trebuie sa simta,ca sa nu mai treaca prin situatia in care daca noi le spunem ” cum sa iti fie frica de intuneric, nu trebuie sa iti fie frica ” traducere „nu trebuie sa simti asta, nu e ok sa simti asa, esti fricos, uite eu sunt curajos” si in care ei se simt neintelesi, neajutorati, neauziti si necorespunzatori, neechilibrati.Si vor exersa de atatea ori  sa spuna ceea ce „trebuie ” sa spuna ca simt, incat nu vor mai stii nici ei ceea ce simt cu adevarat..si acest lucru poate fi devastator pentru dezvoltarea lor echilibrata ca adult.Nimeni nu poate nega sentimentele altcuiva si nimeni nu are dreptul de a le stirbi, mai ales la copii.Cel mai frumos este atunci cand un parinte este suficient de matur si dornic de evolutie personala, incat isi poate cunoaste si controla propriile trairi si astfel, il ajuta si pe copil sa faca la fel, in primul rand prin puterea exemplului.

Asertivitatea este la-ndemana oricarui om care doreste sa evolueze…Eu am fost crescuta , ca si voi, in vechiul sistem, nestiind ce inseamna, dar mi-am dorit altceva si am invatat si invat zilnic cum sa o folosesc, cum sa devin mai buna, mai receptiva, mai asertiva pentru partenerul si familia mea.

Este atat de eliberator sa stim ca , desi simtim si vedem lucrurile diferit ne putem intelege si putem convietuii. Nu oare asta si este baza evolutiei?

Tu cat de asertiv esti?

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top