Esti aici
Prima pagina > Motivational > Copile, te incurajez sa spui NU!

Copile, te incurajez sa spui NU!

Astazi vreau sa va relatez o intamplare de acum cateva zile,  din care eu si fetita mea consider ca am tras multe invataminte.

Ne aflam intr-o seara, dupa gradinita, la cumparaturi intr-un supermarket de cartier si deodata un batranel imbracat mai neglijent, cu trenning si slapi de vara, nebarbierit, cu parul grizonat, si cu gesturi vizibil agitate , cu un aer ciudat, se apropie de fetita mea de 4 ani si ii pune mana pe nasuc spundand „:uite la ea, ce frumoasa, frumoaso”. Pentru ca oricum nu sunt de acord cu contactul fizic cu strain si  cu invadarea spatiului personal, dar si pentru ca am simtit ca in ochii si gesturile acelui batran exista o licarire ciudata, iar tonul vocii lui nu imi prezenta nici pe departe siguranta, am tresarit.Fetita mea, educata sa isi impuna personalitatea, sa faca deductii si sa aiba incredere in ea , a dat un pas inapoi si s-a incruntat fioros.Eram in garda, pregatita sa intervin, dar instinctul mi-a soptit sa o las pe razboinica mea ca sigur se va descurca, si este o lectie practica care ii va prinde bine.Domnul nu inceta, insistand cu „frumoaso, hai sa iti dau ceva dulce, ce frumoasa esti” si dorind din nou sa o atinga, o mangaie pe cap.Am facut un pas in fata si i-am spus fetitei mele exact asa” draga mea, mama te incurajeaza sa ii spui la nenea ca nu vrei sa te atinga si nu iti place de el, sa nu iti fie rusite, iubito, da?.Uite, eu sunt langa tine si te apar si tu esti puternica si curajoasa si este in regula sa spui ca nu iti place de el.”La care fetita mea, fioroasa mai ceva ca un leu-paraleu, se stramba ingrozitor, isi pune manutele pe langa corp, incorada pumii si striga ” Nu imi dai tu nici o bomboana, ai inteles, da?” Ea stiind , de altfel ca nu primeste nimic de la straini.Domnul schimba tactica spunandu-i foarte dragut si mierlos ca „atunci hai sa vezi catelul meu, ce zici, vrei sa iti arat catelul meu?”Evident fiind ca domnul nua vea catelul imaginar cu el in magazin, ci doar o ademenea sa o duca la acel catel…Invitatie la care micuta mea, fara a clipi ii raspunde rastit „nu vin cu tine niciunde, ai inteles, nicun catel, ca tata are alergie la par de caine,da?Parte la care m-am umflat si de ras, dar si de satisfactia si emotia grijii ei pentru iubitul sau tata.Si domnul continua cu inventivitate bolnava cu „lasa ca ii luam si la tati o bere”.Printesa mea continua si ii spune „nu mai vorbi cu mine, ai inteles,Nu ma intereseaza, da?”.”La amenintarea ei, batranelul care, fara nici o treaba efectiv se invartea in jurul nostru ii spune, razand ,  dar cu un ras pervers si dezarmant bolboroseste ceva de genul „mai, mai ,mai,cum vorbesti tu”…Eu nu auzeam deslusit cuvintele lui, deoarece in tot acest timp statea protector langa fetita mea si ii spuneam ca este dreptul ei sa se apere si sa ii spuna domnului ca vrea sa fie lasata in pace.Batranul s-a mutat la alta coada la casa de marcat, iar eu pana sa vina randul nostru i-am spus fetitei mele astfel ” Uite, iubita mea,  sa stii ca atunci cand vin oameni la tine si nu iti plac este bine si frumos sa le spui ca nu vrei si ca nu iti place de ei,si daca te ating sa le spui sa ia mana ca nu le permiti si nu iti place. Pentru ca, de exemplu, cu nenea acesta, eu mami, care te apar am simtit ca nu este un om bun si nici tie nu ti-a placut de el, si mami te incurajeaza oricand sa spui nu”. Fetita mea, ascultand mandra si atenta ma intreabain gura mare  „Mami, dar la coada asta mai simti ca e vreun om rau?”…afirmatie care a starnit rasul celor aflati la rand.

I-am raspuns fetitei mele sa stea linistita ca la acea coada eu nu mai simt sa fie oameni rai.

In tot acest timp in care batranul a invatat spatiul nostru personal, stateam in garda langa fetita mea si am lasat-o sa iti desfasoare defensiva, desi prima ei reactie in momentul in care i-am spsu ca e ok sa spuna acelui individ ca nu ii place de el, a plecat capul si a recunoscut ca ii este rusine…rusinea asta indusa de alte generatii ca deh, cu totii am fost crescuti cu deviza” este rusine sa spui ca nu iti place de omul ala, vai, ne facem de ras”.

Ajunse acasa i-am povestit partenerului meu intamplarea noastra si am decis impreuna sa facem scenarii si sa o invatam despre cum poate reactiona, despre ce este bine sa faca si cum, la cine sa apeleze pentru ajutor, i-am aratat imagini cu agenti de paza, politie si explicat modurile in care poate verifica chiar si veridicitatea acestora.

In acea seara am invatat inca o data ca a il lasa pe copil sa actioneze, in loc sa o faci tu in locul lui, chiar a-l indemna, este esential in dezvoltarea lui. Cresterea „in borcan” in care ii aparam noi mereu, vorbim in locul lor, actionam in locul lor,  nu ii ajuta sa isi dezvolte defensivul si intuitia.

In acea seara am vorbit pe larg cu fetita mea care este obisnuita cu discutii spirituale, civice si psihologice, despre cat de important este sa ne folosim instinctul si in cine sa avem incredere si de ce, si am subliniat inca odata ce inseamna  sa faci „ce trebuie” sau „ce simti”.

Bineinteles in momentul intamplarii aveam doua variante eu ca mama:1. sa fac scandal, dar mirosul meu mi-a spus ca acel tip de personalitate ar fi reactionat mai violent sau 2. sa o invat pe fetita mea in mod practic cum sa ia singura atitudine. Si am ales a doua varianta, desi in alte dati, alte situatii de invadare a spatiului personal, am fost eu cea care a impus limitele catre interlocutor.

De la bunicutele care ne pisca copilasi de obrajori ca sunt dragalasi, pana la mamicile care ii servesc pe copiii nostri (fara sa ceara aprobarea tutorelui) cu tot felul de”gustarici” pe care le consuma copilul lor in parc,gustari cu care putem fi sau nu de acord in functie de valorile alimentare ale familiei,dar si alergiile pe care le pot declansa copilului cu anumite baze alergice, pana la indivizi/individe care nu numai ca invadeaza spatiul personal al copilului, dar deveni ademenitori si chiar agresivi, toti acestia se bazeaza pe imposibilitatea unui refuz, atat din partea copilului(care oricum pentru ei nu reprezinta catusi d eputin o fiinta care ar putea emite propriile alegeri) , dar mai ales din partea parintilor carora oricum, se stie ca le este rusine sa spuna nu, si ca atare isi educa si copiii sub aceeasi idee.

Este datoria noastra de parinti nu numai sa punem limite, dar si sa ii invatam pe copii sa spuna ceea ce simt, asta fiind mult mai important decat „ce vor spune cei din jur”.

Pentru mine este importanta viata si fericirea copilului meu, nu privirea si nici vorba altuia care ma va privi si judeca pentru cum am educat-o, asa ca ma lupt cu mine, cu programele implantate, incerc sa explic si bunicilor noile metode si ma straduiesc sa cresc un viitor adult sigur pe el si pe decizile lui.

 

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

One thought on “Copile, te incurajez sa spui NU!

Lasă un răspuns

Top