Esti aici
Prima pagina > Motivational > Recucerirea sotiei-pretentie la ea sau dezinteres la el?

Recucerirea sotiei-pretentie la ea sau dezinteres la el?

Dupa ceva ani de casnicie fluturasii din stomac devin mai mici si, deseori, chair daca multi nu recunosc , mai si dispar.In acele momente pentru unii este motivul unei rupturi  mai usoare, pentru altii o munca continua, si cativa dintre cei din urma  incearca sa gaseasca solutii si pot reusi.

Cucerirea sau recucerirea femeii maritate un subiect care ne da de fruca tuturor, atat barbatilor cat si femeilor.

Sa fie oare o mare pretentie a unei doamne care poate deja si-a dat sufeltul pe tava si mai asteapta dovezi mici de iubire, surprize si inca isi doreste locul 1 in viata sotului sau?

Sa fie oare o utopie..asa ceva nu exista cu adevarat..decat prin mari compromisuri si prin inchisul ochilor deseori ?

Sa fie oare dezinteresul lui si plictiseala instalata dupa atatia ani , caci doar a cucerit-o si nu mai prezinta nici o noutate, deci care este rostul recuceririi ei ? Si asta multe dintre doamnele maritate o aud in fraze de genul ” dar ti-am mai  spus azi ca esti frumoasa, de ce te-ai suparat acum”, „dar tu oricum stii ca imi place, de ce sa iti mai spun”, ” dar tu stii ca arati bine, normal ca te iubesc, ce , daca nu iti spun non-stop, inseamna ca nu te iubesc?”…freze pe care ele  le asteapta, dupa care tanjesc, care ar trebui sa faca parte din normalitate, dar care pentru ei inseamna un efort in plus, o inutilitate, o sacaiala……si oare de ce?

Barbatii au nevoie de nou in aceeasi masura ca si femeile. Noi femeile avem nevoie  sa fim si sa ne lasam intr-o masura cucerite, iar ei au nevoie sa se simta „conquistadori” virili, fermecatori si de neinlocuit.

Nevoile exista, la fel ca si asteptarile, insa atunci cand unul dintre cei doi nu mai gaseste motivatia necesara pentru a oferi toate astea ceva se rupe intr-un mod iremediabil.Cand unul dintre cei doi are mereu nevoie de ceva nou, doar pentru retrairea fluturasilor, clar acela nu va stii sa refaca niciodata flacara unei iubiri adevarate, ci va vana doar gustul unui nou inceput mereu, al unei noi si noi aventuri.

Poate ca pentru el este greu sa gaseasca trucuri de recucerire a sotiei, poate ca dupa atatia ani ea a devenit un tablou vechi si prafuit cu a carui imagine s-a obisnuit si nu ii mai trezeste pofta de vanatoare…

Sau poate ca el este genul care mereu vaneaza ceva nou , pentru ca asta ii ofere adrenalina…si atunci fie doamna de langa el va fi atat de abila incat sa faca mereu pe caprioara, fie se va retrage, pentru ca nu se va mai regasi in rolul acesta si o va obosi si isi va da seama ca nu se multumeste cu o umbra a sotului ei, cu un vanator orb sau care o pune mereu pe locul doi, ca un bibelou vechi in locul din spate in vitrina.

Poate ca ea s-a afundat atat de adanc in rolul de sotie , incercand sa atinga perfectiunea, incat a uitat sa se lase cucerita si sa aduca mereu ceva nou si sa ii sublinieze rolul lui de „mascul feroce” sau poate l-a obisnuit sa ii ceara prea putin, si acum, cand are alte nevoi si cere mai mult , pentru el inseamna ca ea are pretentii.

Cert este ca recucerirea de catre sot a unei femei maritate (vorbim aici de propria lui sotie, nu de a altcuiva:) depinde doar de vointa lui, de capacitatea lui de a se autodepasi, de dorinta de a o regasi din nou…asta daca plecam de la premisa ca o iubeste si o respecta inca, asa cum ea merita…

Daca el abandoneaza lupta si considera ca este mult prea greu si ca , desi, si-a dat silinta in viziunea lui, aruncand, poate cateva faramituri de atentie, atunci , ar trebui sa stie ca femeia, mai ales, dupa ceva ani in care si-a servit pe tava sufletul unui singur barbat, are alte nevoi, pentru ca si ea a crescut, a evoluat, s-a autodepasit si poate tehnicile lui de vanatoare nu mai tin de cald…Si de cate ori nu auzim soti care se plang ca nu sunt intelesi de sotiile lor…sa fie oare asa, sau lor le este mai usor sa fie victime, pentru ca  ele sa fie vinovatele pentru ca nu ii inteleg pe barbati si pentru ca isi doresc mai mult si , astfel, simtindu-se vinovate vor renunta la pretentii ?

Ah… bineinteles renuntarea este mai usoara, pentru ca oricand pot aparea in peisaj femei noi, femei tinere  a caror cucerire este extrem de usoara si  nu necesita mari eforturi, nu este nevoie sa te autodepasesti, ci pur si simplu oferi ceea ce deja ai in arsenalul de barbat, artilerie pe care oricum ai folosit-o si a dat roade, si, gata, misiune rezolvata,important este ca te-ai simtit din nou vanator. Asadar vanatul cel nou , cel tanar  nu te obliga sa te autodepasesti tu ca barbat si atunci nu este corect sa vorbim despre dezinteres, dezinteresul masculului de a lucra cu el insusi pentru a-si recuceri sotia?

Eh, partea grea insa, care nu este pentru orice barbat, ci doar pentru unul adevarat este sa se autodepaseasca, sa se uite in interiorul sau, sa lupte cu el insusi, cu trufia si slabiciunea lui, cu poftele lui pentru alte cuceriri si sa isi poata recuceri sotia…asta da LUPTA adevarata.Cred ca asta isi doreste fiecare femeie, un astfel de barbat….

Si atunci, daca el refuza sa depuna acest minim efort, este normal sa invoce ca ea are pretentii, ca isi doreste prea mult si ca el oricum si-a dat silinta…si uite asa vanatorul a iesit frumos si elegant din joc, fara vina, cu imaginea nepatata, iar femeia ramane sa creada ca ar fi prea pretentiaosa, ca nu merita sau…sa inceapa sa se vada cat este de minunata si ca merita mai mult in primul rand de la ea insasi ! Asta depinde de fiecare caprioara ce alege….unora le place sa traiasca pur si simplu in solitudine si sa isi ofere singure orice mangaiere, pentru ca rolul de vanat poate ca le-a obosit ….

Pe cealalta parte femeia care s-a uitat pe ea si nu mai vede micile zvacniri de vanator pe care sotul ei i le arunca…cu ea ce se intampla? Probabil doar cand  va avea dorinta de a se trezi si a vedea din nou, si el va avea din nou gustul unui vanat proaspat.

Si ce ne facem totusi, in cele din urma cu femeile care lupta, ofera ceva nou, se schimba, evolueaza , deschid preludiul pentru vanator si totusi….nu sunt vanate de cel pe care il iubesc, de singurul lor vanator, sotul lor….Ce facem cu cele care,  desi se zbat sa isi gaseasca puterea interioara, sa fie mereu cu un pas in fata, sa anticipeze orice miscare, pentru ca el sa se simta invingator….nu mai au de la cine sa astepte sa fie vanate…Atunci nu mai este vorba de pretentii, ci poate, doar de dezinteres…

Poate pentru ca vanatorul a prins deja un gust de vanat in alta padure ?

Astea sunt intrebari pe care fiecare dintre noi si le pune si fiecare stie in suflet cum isi poate raspunde.

Cert este insa ca oricine are nevoie de iubire si recucerire, atat barbatii, cat si femeile, ramane insa pentru fiecare sa stie daca vor cersi recucerirea sau o vor primi ca niste invingatoare sau..se vor retrage in padurea lor pentru a domni in singuratate, caci, de multe ori pentru un suflet nobil, cersitul de iubire este atat de sfasaietor incat mai bine ar trai fara ea….

Tu , draga femeie, cat de pretentioasa esti, cate ceri sau ceri doar cat ai nevoie sau doar cat sti ca ti se ofera?

 

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top