Esti aici
Prima pagina > Motivational > Love and Marriage

Love and Marriage

Love and Marriage..melodia celebra a lui Frank Sinatra pe care eu o asociez comediei Familia Bundy…parodia de mare succes a realitatii unei casnicii sau a majoritati acestora.

Ea o femeie preocupata de imagine, coafura, manichiura , pantofiori de casa cu toc si nelipsitul puf, mereu visand la un avere castigata in mod fabulos care sa ii asigure un trai luxos, iar el un barbat ce munceste a fi feroce, stalpul case, de altfel singurul care aduce un venit, mereu obosit si cu singura preocupare de a se cufunda in imaginile de la televizor in pozitia care l-a facut celebru…cu mana in locul unde gandeste mai mult:)

Peggy intruchipand femeia pisiceasca,miorlaita, cu un trup frumos, mereu aranjata si urand roluld e gospodina care sa miroase a mancare sau sa isi rupa unghiile cu spalatul vaselor si gatit, stie sa ii ofere mereu sotului ei senzatia de „mascul al casei” si ea sa obtina totusi ceea ce doreste mereu…bani si putina placere, mereu cu chef de joaca in pat si mereu refuzata de el, dar si sictirita de atata maunca d elamurire.

Trasaturile generale sintetizate de Peggy sunt acelea a imaginii feminine cochete, mereu atente, mereu pe faza, care stie cand sa miorlaie pe langa mascul ca sa ii ridice nivelul testosteronului, cand sa ii arunce o mancare calda si cand sa culeaga roadele laudelor ei ca sa obtina ceea ce vrea.Peggy este imaginea perfecta a femeii care trebuie sa faca pe „mai putin inteligenta” pentru a lasa locul „celui mai inteligent” barbatului sau, ea joaca cu maiestrie rolul femeii care se face ca nu stie, ca nu vede….Ce pacat ca nu toate dintre noi ne putem adapta cu brio la acest rol, nu?:)Oare asta ar fi singura metoda feminina viabila intr-o relatie, aceea de a parea mereu „mai putin inteligenta” pentru a iti gasi locul pe planul doi?

El, Al, masculul de vis, fost mare fotbalist in liceu, traind din amintirea unei glorii testosteronice inchipuite, se vede inca fatal pentru toate damele si este magulit la orice compliment adus de vreo femela, cu dorinta de „harjoneala” , dar cu altele, nu cu sotia lui.Nimic nu conteaza mai mult decat mancare, odihna si uitatul la tv..si..eventual vanat cate un flirt de la o dama bine.Al este figura simbolica a barbatului tare care nu depune nici cel mai mic efort pentru a se autodepasi, a se dezvolta si isi creaza in minte o imagine in care el este mereu eroul principal, cel mai fioros, cel mai descurcaret, cel mai admirat….intr-o lume imaginara in care adulmeca orice „miorlaiala” feminina care se preface(tot de dragul de a-l face sa se simta mascul) atat bine ca se impiedica. Al este stalpul familiei, cel care are puterea financiara si fara de care nimeni nu ar putea face nimic si faptul ca el imparte banii in casa este un moment care a creat adevarate ritualuri in familia Bundy…va amintiti ? Cine il lingusea mai bine primea mai mult?Ironic si trist si in realitate, in multe familii este la fel…el detine finantele, restul cer cand au nevoie si cer uneori ajungand sa simta ca li se face un favor. Oare doar asa se pot primi laude pentru a se simti mascul sau doar asta inseamna puterea absoluta?

Asa s-au conturat cele doua figuri simbolice ale sotului si sotiei intr-o schita comica ce subliniza extremele unei casnicii.Oricat ar fi de parodica, ea cuprinde realitatea, aceea a trasaturilor puternice feminine si masculine si acel joc de-a „soarecele si pisica” din orice casnicie.

Oricat de greu de recunoscut ar fi , pana la urma jocul de putere, jocul de-a cine conduce, cine castiga, cine ofera sau are mai mult de castigat se intampla in fiecare cuplu iar trasaturile generale si de baza sunt cam aceleasi: ea vrea sa fie frumoasa si in confort, el feroce, cu o imagine de dur ,stapan si cu mana pe..telecomanda:)

Casnicia…bat-o vina…. pentru unii inchisoare, pentru unii paradis….sau poate amandoua la un loc, dar nu in acelasi timp, ci alternand, ba cu gratii, ba cu flori, depinde de el, de ea, de vreme, de ganduri, de trairi…

Cert este ca jocul puterii, de-a stapanul si ascultatorul, ca sa nu spun sclava, ca ar suna prea urat, exista peste tot si fiecare joaca pe rand cate unul dintre roluri.Fiecare ofera si primeste..sau asa ar trebui in mod normal.Atunci cand unul dintre ei joaca mai mult unul din roluri ..filmul se rupe si ceva incepe sa scartaie…

Unde este insa linia de mijloc?Unde stim sa ne oprim din jocul puterii? sau oare vedem cu totii ca este un joc si mai putem sa il deosebim de realitate?Oare pentru unii dintre eci aflati in unul din rolurile casniciei setea de putere este atat de mare incat nu mai pot tri fara ea si le face placere sa il domine pe celalalt partener din toate punctele de vedere?

Love and Marriage….cat la suta love? cat la suta mariaj ? Si pana la urma ce inseamna love pentru fiecare si ce inseamna marriage ?Nu cred ca nu exista compromisuri…dar, probabil ca depinde de echitabilitatea lor de ambele parti…

Cat din tine te regasesti in Peggy sau in Al Bundy?

Pe unii ii uneste „love” sau pe majoritatea..cel putin la inceput…mai apoi „love” dispare…sau se transforma in ceva mai linistit, fara focul pasiunii, in ceva lin si calm, ca o paine dospita..si atunci unul poate vede, altul nu, pentru unul se termina, pentru unul abia incepe…

Pentru unele cupluri dupa ce trece simptomul „love” apare rutina, compromisul….si raman uniti doar de dragul statutului social, doar pentru bunurile materiale, doar de  „gura lumii” si a nu supara familia, doar de frica de adevar..frica de a recunoaste ca nu mai sunt fericiti…sau ca poate nicodata nu au fost…

Am auzit atatea motive pentru care cuplurile au ramas impreuna dupa multi ani….si putine, foarte putine erau legate de propria fericire, de o inima umpluta cu dragostea celui de langa….Stiti ca si Al si Peggy la un moment dat s-au gandit sa termine casnicia..si pana la urma din cauza de „comoditate” au ramas impreuna, sau sa fi fost din cauza de „love”? :)

Casnicia construieste multe lucruri frumoase pe care nu le poti sterge, nu le poti uita, dar ea nu poate umple la infinit un gol pe care unii il au in suflet si pe care partenerul nu a reusit sa il vada si nici macar sa il umple…si asta nu inseamna decat, poate, ca nu am jucat in filmul potrivit.

Oare cat la suta din casnicii sunt sudate de dragoste si implinire a ambilor parteneri ?

Cat la suta este un joc al puterilor feminine si masculine ? Cat al dorintelor si viselor neimplinite ? Cat al amagirii si autoiluzionarii?

Cum ar fi fost daca Peggy si-ar fi gasit milionarul visat sau Al femeia fatala care sa il vada ca pe cel mai cel mascul ? Savoarea filmului pana la urma este data chiar de alergarea lor dupa aceste vise…vise atat de departe de realitate si pe care nu au avut curaj niciodata sa porneasca sa le implineasca.

CUM AR FI DACA ? Asta este intrebarea pe care sunt sigura ca ne-0 adresam cu totii, fie femei sau barbati…. Oare ne este frica de raspuns ? Raspunsul nu-l puem afla din vorbe..ci doar facand, infaptuind o alta alegere, o alta viata…in rest este doar inchipuire….

Cu siguranta orice alegere am face vom pierde din ecuatie alte elemente….dar ajungem sa ne intrebam la un moment dat cat adevar este in casnicia noastra , cat de fericiti suntem cu adevarat impreuna sau cu noi insine…cata esenta avem in noi? Mai mult ca sigur ca fericirea abosluta in toate ariile vietii nu o vom atinge.Si pana la urma fericirea este o definitie pe care si-o da fiecare in parte, nu este o reteta de cozonac care sa ne iasa la toti, la fel….

Si oare de cate ori ne-am privit la final in oglinda sa ne intrebam cat la suta „love” cat la suta „marriage” ? Cat de sinceri am fost ?

In fiecare dintre noi traieste o Peggy si respectiv un Al Bundy….si cu siguranta daca nu a venit vremea, va veni, pentru fiecare sa se intrebe cat la suta si de ce…

Daca viata ar fi asa de usoara ca in filme, cu siguranta cu totii am fi cuplul perfect creionat de Al si Peggy Bundy..cuplu in care si lupta de pentru putere , si dragostea si putin de tot din implinire se invart ca roata unei carute, facand sa mearga treaba..ca si in cantec „Love and marriage, love and marriage / Go together like a horse and carriage

In final ramane sa decidem fiecare daca vrem o caruta cu roti care se invart sau una pe care sa o ducem in spate, pentru ca are rotile rupte de mult…

 

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top