Esti aici
Prima pagina > Motivational > Ani pierduti sau invataminte ?

Ani pierduti sau invataminte ?

August a fost pentru multi oameni, pentru multe cupluri o luna a schimbarilor, a hotararilor, a deciziilor dureroase , dar cel mai important a unui nou drum.

Multe despartiri, multe lacrimi, multe iluzii, multa durere…

Cateva dintre doamnele care imi citesc blogul mi-au scris despre anii pe care i-au pierdut lasand in urma o relatie, hotarand sa inceapa un alt drum, o alta etapa a vietii lor si despre cat de mult regreta ca si-au pierdut tineretea.

Multe dintre ele plang gandind ca au pierdut ani din viata intr-o relatie care nu mai functioneaza, ca si-au irosit tineretea, nevazand poate crudul adevar, acela ca asteptarile lor au fost altele decat realitatea…si ca si-au ascuns singure atat de bine realitatea, incat au ajuns sa traiasca poate…propriile lor minciuni.

Care sa fie oare Adevarul?

Ca uneori ne indragostim de o imagine, nevazand omul real sau uneori pur si simplu evoluam, ne regasim si nu ne mai gasim pe acelasi drum in doi, vazandu-ne pe noi insine in oglinda atat de diferiti de cei ce ne stiam la inceput….si atunci ne razboim unul cu celalalt in disperarea de a il regasi pe cel/cea de care ne indragostisem? Ca poate a picat acea schita pe care am creionat-o peste partenerul/partenera noastra si acum, vazandu-l/vazand-o in adevar ne-a picat si inima de durere ca realitatea nu corespunde cu iluzia?

Care este adevarul? Cum ne vindecam? Cum sa mergem mai departe?

Ar fi atat de simplu sa dam vina pe cel de langa noi, nu? Asta ar insemna ca ne mintim singuri, dorindu-ne ceva ce nu exista, o falsa realitate…caci dand vina pe celalalt pastram minciuna, iluzia de care ne-am indragostit…Si oricat ar durea ce vezi si ce simti incearca sa nu invinovatesti, oricat de nedrept ti s-ar parea, oricat de uitat/a de el/ea te-ai simtit…oricat de tradata.Niciodata nu vei stii ce a fost cu adevarat in sufletul si mintea celuilalt…niciodata si nici nu mai este cazul sa te intrebi.

A da vina pe tine sau celalalt este un fel de „a trage mata de coada” in refuzul inimii de a accepta despartirea.

Nu te invinovati nici pe tine , ci doar iubeste-te si intelege ca acum nu mai esti in locul potrivit. Atat. Pune punct sau semnul exclamarii, varsa un rau declacrimi, urla intr-o padure si iubeste-te….da, iubeste-te tu pe tine.

Crud, dar adevarat este  adevarul deja cliseu „ne-am nascut singuri, murim singuri ” …cei pe care ii iubim sunt doar parteneri de drum si atat…Nu este egoism, ci doar un adevar pe care atunci cand il vei intelege il vei folosi ca sursa a puterii tale.

Oricine are dreptul de a se opri din drum si a porni pe alta cale. Puternic este insa cel care are curajul sa o faca uitandu-se in adancul fiintei sale , acceptand cine este si ce isi doreste.

Ar fi mai simplu sa uram…nu? Sa aruncam intreaga vina pe celalalt si sa il uram..Si cu ce ar ajuta ? Ura nu este decat o negura a unui suflet indurerat de neiubire….de la neiubirea simtita in anii pierduti pana la neiubirea de sine. Acum a venit vremea sa intelegi ca sunt lucruri diferite.

Poti in schimb incerca sa ierti, sa te ieri pentru ce nu ai fost, ce nu ai stiut sau nu ai putut fi, pentru ce nu ai vazut sau stiut…

Poti sa il ierti pe cel de langa tine pentru ce a fost sau nu a fost, pentru ce a facut sau nu a facut, pentru spuse sau nespuse, pentru ce a dat si ce a luat.

Poti sa il ierti ca sa iti vindeci sufletul si sa intelegi ca pacea si pretuirea ta depinde doar de tine, nu de partenerul tau.

Poti sa ierti ca sa incetezi sa te agati de o iluzie a celui pe care l-ai creat, tinand cu dintii ca de un fir de ata si tremurand la gandul ca el ar putea destrama povestea vietii tale. Povestea vietii tale este scrisa doar de tine !

Asa ca anii pierduti sunt doar castig…Sunt ani traiti cu experiente din care ai atatea de invatat si care te-au adus aici in punctul in care sa fii mai puternica decat ai putea fi vreodata.

Anii traiti nu sunt pierduti, nu ii uita, nu ii arunca, caci ar insemna sa arunci o parte din tine, sa iti retezi o mana, un picior….Nu te schilodi, ci accepta ca tot ce ai trait pana acum este parte din tine si chiar daca nu ai inteles totul pana acum, cu siguranta vei intelege.

Cauta pacea in a intelege ce a fost si in  a privi spre ce va fi. Dar pentru asta trebuie in primul rand sa fii impacat tu cu tine, sa stii ca tu ai dat tot ce ai avut mai bun, ca ai fost autentic, ca ai facut tot ceea ce ai considerat ca a fost mai bine.

Fiecare stie ce si cum a trait. Cu siguranta realitatea ta nu este si cea a partenerului tau, oricat ai fi crezut sau ti-ai fi dorit tu sa crezi asta.

Si….nici nu mai conteaza daca vedeati sau nu aceeasi parte  a vietii si sub aceeasi forma.

Tot ce conteaza acum este ca tu sa fii in pace cu tine si sa poti privi in sus cu sufletul usor si plin de dragoste…dragoste pentru tine.

Nici nu mai conteaza de ce si cum…conteaza doar sa fii tu sincer cu tine si sa accepti ca acum esti doar tu cu tine si ca nu mai poti arunca fericirea ta in bratele altcuiva.

Stiu ca suferi si te intrebi de ce, ce ai facut sa meriti asta, de ce tu, de ce nu ai stiut mai devreme…de ce si iar de ce ?Si daca ai stii cu ce te-ar ajuta? Timpul trecut nu il poti da inapoi ci doar poti cladi pe el…Poti cladi putere.Puterea de a stii cat poti si cat de tare esti.

Cu ce te ajuta sa iti plangi de mila ? Ce vei castiga rememorand si reinterogand ?

Sa fii cu adevarat puternic inseamna sa iti poti reda libertatea, neinvinovatind…Chiar daca adevarul tau este altul.

Desprinde-te de suferinta si curprinde-te cu dragoste!

Adevarata putere este sa il poti privi pe celalalt in ochi impacat, curat si cu iertare.

Orice ti-ar fi facut in gand sau fapta sau orice gandesti ca ti-ar fi facut, eliberarea ta va veni atunci cand ii vei da iertare din tot sufletul….Atunci iti vei recastiga puterea si vei stii ca doar tu esti stapan pe tine!

Ani pierduti…ani de regasire…regasirea costa ani…timpul costa cel mai mult…

Nu iti vinde sufletul cu ani pierduti, ci regaseste-l si vindeca-l cu ani traiti..doar traiti…..

Daca tu te pierzi vor fi ani pierduti , dar daca te regasesti vor fi castigati!

Cel mai mare castig al tau este regasirea ta !

 

Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top