Esti aici
Prima pagina > Motivational > Iubim diferit

Iubim diferit

În ultimele zile am întâlnit atât de mulți oameni interesanți care m-au făcut să văd cât de frumoasă este călătoria mea prin viață.
Atunci când îți deschizi mintea și mai spargi din tipare…parcă tabloul începe să capete culoare.
Câte priviri care au spus și cîte vorbe pe care le-am simțit….tot atâtea suflete cu care m-am aliniat într-un ritm la început timid, mai apoi îndrazneț…ca să poată deveni un ritm frenetic până la exaltare…O conexiune care să mă facă să îmi dau seama că am pătruns în altă dimensiune cea căreia îi aparțineam.
Așa as descrie cel mai lesne interactiunea mea cu oamenii, schimbul energetic dintre noi …
Unul dintre acești oameni îmi spunea, cu umoru-i specific:„Bărbațiilor nu le pasă cât ești de deșteaptă,decît dacă vor să te angajeze sau exploateze.În rest contează cum arăți, în primul rând cât de frumoasă ești, noi suntem vizuali…Un bărbat va alege o femeie în primul rând pentru frumusețe, și, dacă declară că o alege pentru inteligență cu siguranță minte și doar o folosește….”
„Bărbaților le place ceea ce văd, iar femeilor ceea ce aud” spunea o vorba veche…devenită , probabil clișeu în îndelunga-i folosire.
Dar cît adevar..până la urmă lucrurile în esența lor stau destul d e simplu, fiecare are nevoie de ceva și fiecare oferă ceva..și nu mereu cererea întrunește oferta….
Până la urmă ei bărbații vor să vadă garofițe cu priviri de căprioară și coapse de amazoană buze senzuale și aere de inocență stropite cu parfumul fin al micilor secrete, iar noi femeile să auzim cât de frumoase, unice și deștepte suntem și cât de topiți sunt ei după noi, doar după noi…chiar dacă în sine noastră știm că se topesc de tot atâtea ori de câte trece un parfum de gazelă, la rândul ei la fel de unică, pe lângă ei…
Atâta timp cât fiecare primește ceea ce are nevoie: el un tabou plin de pasiune care să îi ridice nivelul de testosteron, iar ea aprecieri și siguranță…căruța parteneriatului încă își învârte roțile…
Și așa gândeam ieri cu o rămășiță a unui zâmbet de inteligență din epoca mea xxl că atuurile pe care fiecare le avem uneori nici nu știm cât de cerute sunt ca să le folosim sau nu știm să le folosim…Ca femeie a fi și inteligentă și frumoasă, nu e lucru de șaga….și nici de neremarcat pentru ei barbații pe care îi vânăm să ne fie zeități protectoare și aducătoare de elogii, dar este totuși un efort continuu pentru noi, noi gazelele ale căror galopat mișcă pamântul și hotărăște poziția soarelui….
Și atunci…cum să lași frumusețea ta să pâlească în fața propriei inteligențe? Cum ar fi să le încununi pe amândouă?Cum ar fi? Ar fi ca o dragoste cu tine însăți…
Sau să fie totul ca și în marketing și în viață ?Să învățăm să adaptăm oferta la cerere? Sau mai adicatelea…frumoasele au tot ce vor iar cele doar deștepte sunt luate de cine are nevoie de creierul lor? Parcă era și o carte cu titlul ” Fetele rele ajung unde vor” și mai ceva, dar vezi la cât de neimportantă e categoria  am și uitat..Eh și uite cum frumoasele au un lipici în frunte pe care celelalte le-au lipit o etichetă maaare cu știm noi ce apelativ „cuvioasă” …bineînțeles….că dacă ele nu pot, măcar să își creeze o motivație sigură din faptul că uite noi de ce nu..pentru că ele „este „și noi nu vrem sa jungem ca ele…asta își spun repetitiv ca să își contruiască siguranța acelei realitați a confortului.
Bineînteles că ne și place să ne mințim singuri mai ales unii dintre noi care nu ajungem la struguri ca deh sunt prea acri pentru vuplea din fabulă nu?Și atunci găsim atât de multe motive pentru nu…
Natura nu ne-a înzestrat pe toți sau pe toate cu „di toati”…așa că e bine uneori să mai și trișăm de la operații estetice până la cele pe creier  sau să folosim din plin ceea ce avem…fie că suntem femei doar inteligente sau doar frumoase sau și frumoase și inteligente…ups, aici ar intra vorba lui Bridney Spears „UPS I DID IT AGAIN”… la secțiunea ” și deșteaptă și frumoasa” nu fii proastă nu mai spune nimanui..să nu iti fure rețeta…aici e mai bine să joci uneori rolul de papusică Barbie ca sa lași treaba cu inteligența lui Ken și mașinii lui decapotabile.
Și la bărbați oare cum stă treaba cu reușita târguielii de parteneriat…ei după ce criterii sunt aleși?După pătrățele(bineînțeles cele de pe abdomen, nu cele din caietul de matematică în care își fac socotelile cu investițiile la bursă) sau dupa numărul de …centimetri..nu cred că cel de la pantofi sau după cât de lipicioasă e mierea ce curge din vorbele lor și cât de mult reușesc să își ude privirea când trebuie să fie pară exaltați de neuronii noștrii ? Eh dar aici mă opresc…că nu aș știi cum văd ei lucrurile din punct de vedere cerere-ofertă din partea feminină.
Ideea e că până să ajungem să spunem ” da muieți îs posmegii”  ar fi bine să punem drobul de sare mai sus  ca să fim sigure că nu pică și să mai jucăm rolul Aurorei…Frumoasa din Pădurea Adormită sau Adormita din Padurea Frumoasă…diferă în funcție de  situații și nevoi ne adaptăm…și să fim și roșii, fragede și misterioase și indraznețe ca Scufița Roșie și în același timp și harnice și gospodine ca și Fata Moșneagului sau ca albă ca Zăpada…doar că dacă o jucăm prea mult pe cea din urmă ne vom da seama că avem mai mult de 7 pitici …
Întrebarea este ce faci la senectute când frumusețea piere și centimetrii atârnă? Atunci…vorba cântecului ” cu ce m-am ales în viață ?”Nu vă gândiți că deși rimează nu mă gândeam să scriu „cu femeia cu mustață” :)…
Rămâi cu amintirea a ceea ce ai fi vrut să fii sau amintirea a ceea ce ai trăit ?
Rămâi cu ce ai visat să primești și nu ai primit sau rămâi cu ce ai vrut să dai și nu ai dat?
Până la urmă, la nivel crud și primar și adevăr pur cu toții ne folosim de ceilalți pentru a împlini o nevoie…poate rămâmne să ne întrebăm îndelete care este nevoia cea mai de îndeplinit ?
Mă întreb după toate aceste gânduri de marketing în amorul vieții
„La final de târguială tu cu ce pleci în căruță și cât mai ai la schimb în traistă?”
P.S. Mințile zâmbărețe pot trata acest text ca un pamflet la realitate..nu că nu ar fi așa:)
Share Button
Anca
Sunt un om. Sunt o femeie. Sunt o sotie. Sunt o mama. Sunt o artista. Am inceput sa exist abia acum, la 35 de ani, sa fiu constienta de mine,de trairile mele,de ce imi doresc, de ceea ce pot. Sunt o forta nemarginita in a face ceea ce imi doresc si ce imi place. Sunt un val puternic care sare peste pietre sau le rodeaza pe cele brute care ii stau in cale. Sunt un vulcan cu pasiune pentru viata si frumos.
http://www.ancaradubasarab.ro

Lasă un răspuns

Top